Frenul lingual este o mucoasă care face legătura între limbă și planșeul sublingual, toți oamenii se nasc cu acest fren având rol în mișcările limbii. Abordez acest subiect deoarece Miruna s-a născut cu acest fren mai scurt decât era normal, ceea ce îi îngreuna foarte mult suptul la sân, mai ales în faza incipientă în care ne aflam împreună când stimularea lactației era necesară, însă nu se putea desfășura așa cum ne doream amândouă.
Această afecțiune este denumită medical „anchiloglosie” sau fren lingual restrictiv, apare pe fond genetic și poate afecta până la 11% din populație. Miruna a fost diagnosticată cu această ”limbă scurtă” la naștere, de către medicul neonatolog care mi-a explicat exact ce presupune și cum poate fi tratată.
În cazul fetiței mele, frenul respectiv era foarte scurt și gros ceea ce făcea ca mișcările limbii să fie destul de limitate fiind necesar un tratament neapărat în prima lună de viață. Din acest motiv atașarea la sân și alăptatul erau foarte dificile, pentru că această afecțiune nu îi permitea să sugă așa cum ar fi trebuit. De asemenea, atunci când limba era scoasă afară atât cât se putea părea crestată la vârf.
Mai mult, riscurile creșteau pe măsură ce ar fi înaintat în vârstă cum ar fi tulburări de vorbire, igienă orală deficitară, malformații ale mandibulei, ale dinților sau imposibilitatea de a desfășura activități orale (cântatul la un instrument de suflat, sărut, interferențe și în mestecatul alimentelor). Toate acestea puteau duce la dificultăți de integrare în societate, probleme emoționale etc. și nu îmi doream acest lucru. Îmi doream și îmi doresc pentru ea să aibă un start bun în viață și să aibă posibilitatea să fie ea însăși.
Așa cum îmi comunicase medicul neonatolog, tratamentul acestei afecțiuni este doar chirurgical, printr-o intervenție simplă numită frenectomie care se poate face fie cu bisturiul, cu laserul sau cu foarfeca și presupune tăierea transversală a frenului lingual cu sau fără anestezie. Mai multe detalii despre această intervenție găsiți aici.
Când am primit vestea că fetița mea s-a născut cu această afecțiune habar nu aveam ce înseamnă și bineînțeles că m-am speriat. Nici nu știam ce este ăla fren, nu auzisem niciodată. Am rugat-o să îmi explice exact ce presupune, care sunt riscurile și care este tratamentul pentru a lua decizia corectă pentru puiul meu.
Când mi-a spus că există varianta să îl taie cu o foarfecă sterilă m-am panicat și mai tare, m-am gândit că poate o doare, că poate nu e bine ce fac, practic nu știam cum să reacționez. Văzându-mă panicată mi-a propus ca variantă tăierea frenului cu laserul și mi-a recomandat o clinică specializată în astfel de cazuri cu feedback-uri pozitive de la mămici aflate în aceeași situație ca și mine.
Bineînțeles că la scurt timp după externare am mers la clinica respectivă și am rezolvat frenul cu laserul și cu o mică anestezie locală. A fost o sângerare mică, doar câteva picături și a durat maxim 5 minute toată intervenția. Nu mi-a venit să cred!
Partea cea mai grea mi s-a părut după frenectomie pentru că a fost nevoie să îi facem limbii exerciții de mobilitate timp de 4 săptămâni pentru că exista riscul ca frenul să se reatașeze și să fie nevoie să facem intervenția din nou. Spun că era greu să facem aceste exerciții deoarece îmi era dificil să introduc degetele în gurița ei fiind atât de mică și cu siguranță nu era o plăcere nici pentru ea. În imaginea de mai jos vedeți exact cum trebuia făcute exercițiile cu degetele.
Da, ne-am chinuit cu toții puțin, dar a meritat tot efortul întrucât a treia zi după intervenție am observat îmbunătățiri în ceea ce privește alăptatul. Ușor, ușor începuse să sugă mai bine și să se sature la sân, să înceapă să ia bine în greutate, să aibă un somn mai bun etc. Încă o decizie bună și de care sunt mândră!
Pe lângă frenul lingual scurt cu care s-a născut Miruna și pe care am fost nevoiți să îl extirpăm, aceasta s-a născut și cu fren labial, adică o membrană prevăzută între buza de sus și gingie. Datorită acestuia puiul meu are strungăreață, iar la îndemnul medicului pedodont am considerat că nu este necesar să îl tăiem pentru că nu încurca cu nimic alăptatul sau mișcarea buzelor. Strungăreața ei mi se pare că o reprezintă și că îi stă foarte frumos cu ea, e o caracteristică aparte a ei.
Sper că și de această dată v-am furnizat informații utile din experiența mea de mămică. Click aici pentru articolul anterior!
