Bună! A venit și rândul trimestrului 3 de sarcină să fie povestit aici. Deși un trimestru greu și marcat de noi complicații este un trimestru pe care vreau să mi-l amintesc frumos în ciuda neplăcerilor pe care mi le-a creat. Este un trimestru marcat în mare parte de nerăbdare în sensul că abia așteptam să cunosc micul omuleț ce creștea în interiorul meu, dar și disperare deoarece abia așteptam să nasc pentru că mă simțeam copleșită de greutatea burticii ce făcea ca activități banale precum dormitul sau mersul să fie o provocare. Pe lângă acest aspect, toate injecțiile și înțepăturile zilnice în degete, în mâini, picioare și burtă devenise insuportabile și abia așteptam să scap de ele.
În articolul anterior pe care îl puteți accesa aici, am vorbit puțin despre apariția diabetului gestațional pe final de trimestru și am folosit destul de mulți termeni medicali pe care nu i-am explicat, iar persoanele care nu s-au confruntat cu această afecțiune sau nu sunt mămici nu le este clar despre ce vorbesc și nici nu pot aprecia corect gravitatea sau efectele negative asupra fătului în timp ce se află în burtica mamei, dar și după naștere, pentru că da, diabetul gestațional al mamei poate afecta copilașul și după naștere.
Diabetul gestațional este un diagnostic grav pentru o viitoare mămică și trebuie tratat cu foarte multă seriozitate, întrucât gestionarea precară a acestuia poate duce la complicații grave. Mai multe informații despre diabetul gestațional din punct de vedere medical puteți afla aici. În cazul meu, acest tip de diabet a fost depistat în săptămâna 24 de sarcină, în urma efectuării testului de toleranță la glucoză. Puteți afla mai multe detalii despre acest test în articolul anterior pe care îl puteți vizualiza aici.
Așa cum vă povesteam în articolul trecut despre trimestrul II de sarcină și apariția diabetului gestațional, nu m-am lăsat convinsă foarte ușor și am decis să schimb medicul diabetolog, întrucât nu puteam accepta diagnosticul și mai ales tratamentul cu insulină. În continuare a fost nevoie să monitorizez glicemiile de 9 ori pe zi, adică 9 înțepături în degete, timp de 2 săptămâni ca ulterior să trec pe insulină pentru că sarcina evolua, iar glicemiile erau din ce în ce mai mari.
Acum când mă gândesc la toată această perioadă și având tot acest istoric cu diabetul îmi dau seama cât de mult mă puneam în pericol atât pe mine cât și pe copil. Eram foarte stresată cu asta, setată doar pe a avea glicemii în parametri indiferent cât mâncam și mâncam foarte puțin, doar cât să mă satur. Nu conștientizam gravitatea situației la momentul respectiv. Îmi este rușine cu paginile din jurnalul meu de monitorizare glicemică de atunci.
Dacă ar fi să fac o comparație cu jurnalul meselor și glicemiilor din prezent, este o diferență de la cer la pământ, dar consider că a fost o perioadă necesară în evoluția mea de acum și parcursul meu cu diabetul gestațional. Îl văd ca pe o inițiere către etapa în care sunt în acest moment, de cunoaștere cât de cât a diabetului, dar și de învățare continuă.
Cele mai rele aspecte din perioada trimestrului III de sarcină în ceea ce privește diabetul gestațional nu au fost înțepăturile în deget de cel puțin 9 ori pe zi sau injecțiile cu insulină la fiecare masă, ci glicemiile din ce în ce mai mari odată cu evoluția sarcinii, practic un diabet prost gestionat. Toate acestea au dus la o diferență foarte mare între vârsta gestațională medie ecografică față de cea clinică (normală) cu până la 4 săptămâni conform măsurătorilor.
Asta înseamnă că bebelușul era mult prea mare ca și greutate și lungime față de săptămâna de sarcină în care mă aflam. Înțelegeam gravitatea și știam că mai este foarte puțin, îmi amintesc că veneam de la aceste ecografii și când ajungeam acasă plângeam. Eram conștientă că trebuie să iau măsuri imediat. Astfel, am început să adaug mai multe unități de insulină, să fac mișcare, așa cum puteam la momentul ăla, să mănânc mai bine, iar în ultima săptămână, până la naștere reușisem să reduc diferența între vârsta gestațională ecografică și cea clinică la 2 săptămâni.
Nu a fost ușor, dar pentru mine a fost o perioadă de inițiere necesară, nu a venit nimeni să mă învețe, toată lumea m-a tratat de multe ori ca și cum ar trebui să știu deja, că am acces la informație, nimeni nu te învață pentru că poate informația respectivă nu ți se potrivește. Corpul tău este diferit, nu are aceleași nevoi, hormonii din sarcină acționează diferit asupra corpului tău de aceea unele femei fac diabet gestațional și altele nu.
Consider că sunt cel mai norocos om că diabetul meu a debutat așa și că a putut fi descoperit în faza sa incipientă, iar după sarcină am știut când să merg la medic. Nu am așteptat să leșin, m-am pus pe primul loc pentru că aveam un copil de crescut. De asta insist aici cu monitorizarea glicemiei chiar și pentru cei sănătoși ,măcar din când în când. Așa afli lucruri despre tine, despre cum influențează alimentele glicemia ta, mișcarea pe care o faci, felul cum sunt percepute de corpul tău activitățile stresante etc.
