Astăzi este Ziua Mondială de luptă împotriva Diabetului, este ziua în care asociații din toată lumea trag un semnal de alarmă cu privire la gravitatea acestei boli și la necesitatea unei educații medicale corecte și clare. Mai multe detalii statistice despre diabet puteți găsi aici. Astfel, în acest articol vă voi prezenta exact ce înseamnă diabetul pentru mine și cum mi-a schimbat viața. Practic, diabetul meu nu este doar o boală sau o afecțiune, a devenit un stil de viață la care lucrez constant.
Diabetul este o boală cronică, nu există un remediu sau o operație care să vindece această boală, există doar insulina, care a salvat milioane de vieți în ultimii 100 de ani de când a fost descoperită. Sute de milioane de oameni din toată lumea trăiesc datorită insulinei, iar eu mă regăsesc în această statistică.
Diabetul este un handicap cu care milioane de oameni sunt nevoiți să trăiască, să își continue viața și să facă tot posibilul să îl țină sub control. Un handicap cu care și eu sunt nevoită să trăiesc pentru tot restul vieții!
Un handicap care la prima vedere nu se vede pentru că pancreasul meu nefuncțional nu este la vedere, dar este ca și cum ai avea un membru lipsă deoarece trebuie să fii propriul tău pancreas, trebuie să înveți să te cunoști, să știi cum reacționează corpul tău la anumite situații, să îți schimbi total percepția față de alimentație, să îți cântărești mesele de fiecare dată pentru că doar așa îți poți administra corect insulina. Doar în felul acesta poți duce o viață normală!
DIABETUL ESTE O BOALĂ MATEMATICĂ deoarece presupune foarte multe calcule, mai ales regula de 3 simplă, dar nu genul ăla de matematică unde există mai multe variante de răspuns. Diabetul presupune calcule exacte de la cântărirea alimentelor până la numărarea carbohidraților din fiecare farfurie și din fiecare gustare pentru administrarea corectă a insulinei deoarece viața mea depinde de asta.
Diabetul este o boală pe bază de stres. Diabetul este mai complex decât crede lumea. Glicemia și modul în care aceasta fluctuează și influențează diabetul sunt determinate și de stres, mai exact de felul în care sunt percepute de tine situațiile stresante. Chiar și un interviu de angajare, un eveniment în familie sau chiar menstruația pot fi percepute de creierul tău ca stresante și glicemia poate fluctua din acest motiv. NU DOAR ALIMENTAȚIA INFLUENȚEAZĂ SAU PROVOACĂ DIABETUL!
DIABETUL DE TIP 1 ȘI DIABETUL DE TIP 2 sunt boli asemănătoare, dar totuși foarte diferite. Ele nu ar trebui comparate pentru că de cele mai multe ori modul de gestionare este total diferit. Diabetul meu este de tip 1, numit și diabet ”juvenil” deoarece este foarte frecvent la copii la vârste din ce în ce mai fragede și se ține sub control doar prin intermediul insulinei. Nu există vindecare sau cel puțin medicina nu a avansat atât de mult în acest moment.
Diabetul este un stil de viață sau asta devine în timp după ce îl accepți și te familiarizezi cu el. Diabetul presupune acceptare, e greu să te trezești peste noapte ca pacient cu diabet și să te întrebi multe lucruri la care probabil nici medicina nu îți poate răspunde (cum? sau de ce?).
Pentru mine, DIABETUL meu este o lecție din care voi învăța toată viața, să pot spune NU lucrurilor de care nu sunt 100% sigură că am nevoie, sau oamenilor care nu au ce căuta în viața mea sau situațiilor pe care le-am acceptat doar pentru binele altora și nu al meu, pentru că am făcut prea puține lucruri pentru mine și prea multe pentru alte persoane. Nu m-am considerat o prioritate.
Ce legătură are diabetul cu toate acestea? Pentru că diabetul meu este o boală autoimună, adică anticorpii mei încep să atace propriul corp, mai exact celula beta-pancreatică în acest caz. Aceasta este explicația științifică, însă nu se cunosc motivele exacte pentru care anticorpii au acest comportament.
Poate fi considerată o reacție la anumite situații sau comportamente la care corpul spune STOP. Practic, corpul meu a spus NU pentru mine și așa poate a apărut diabetul. Este semnalul meu de alarmă să mă iubesc mai mult, să mă prioritizez, să am grijă de mine, să nu mai fiu negativistă, să mă încurajez mai mult, să fiu cea mai bună versiune a mea și să mă accept așa cum sunt. Pentru că sunt de ajuns atât cât sunt!!
”CÂND CORPUL SPUNE NU, APARE BOALA!” GABOR MATE
Click aici pentru articolul anterior!
