Bună! Astăzi revin către voi cu un alt subiect interesant. Am considerat că cel mai bine ar fi să merg cronologic pe firul poveștii și să discutăm despre sarcină și trăirile mele din perioada aceea. Deoarece este un subiect mai complex îl voi aborda separat, pe cele 3 trimestre de sarcină. Astfel, veți găsi aici informații referitoare la evoluția sarcinii mele atât din punct de vedere medical, cât și emoțional, mai exact ce am simțit și cum m-am simțit în această perioadă.
În momentul în care am rămas însărcinată stăteam în București împreună cu soțul meu, într-o garsonieră închiriată, eram proaspăt căsătoriți și făcusem toate demersurile spre achiziția unei locuințe a noastră și mai aveam foarte puțin și ne mutam.Eram în concediu la munte când mi-am dat seama că sunt însărcinată deoarece m-am trezit într-o dimineață cu o stare ciudată de greață și lipsa menstruației de vreo 2 săptămâni. Când am ajuns acasă aveam repulsie la mâncarea prăjită, numai dacă îi simțeam mirosul, însă fără stări de vomă sau greață accentuată.
Am făcut testul de sarcină fix în ziua în care ne-am mutat în căsuța noastră. Eram tare fericiți, nu știam cui să îi spunem mai repede această veste, eram foarte încrezători că lucrurile se așezau foarte frumos în viața noastră și că era deja pe drum un omuleț care avea să umple de bucurie noua noastră casă.
Dupa ce am aflat că sunt însărcinată am început să facem planuri referitor la maternitate, la naștere, la ce vom face mai departe, ce achiziții trebuie să facem astfel încât să fim pregătiți pentru venirea pe lume a copilașului. Practic, gânduri și planuri de viitori părinți care sunt la primul copil. Eram conștienți că aveam multe de învățat și acceptam cu plăcere și curiozitate orice informație de la prieteni și cunoscuți care erau proaspăt părinți. Astfel că, pentru început planul meu era să nasc natural la o maternitate de stat din București (Filantropia) la un medic ginecolog de acolo. Partea proastă cu maternitățile de stat și cred că în tot acest sistem e că programările se fac foarte târziu.
Pentru analize am mers la privat, de la serviciu aveam servicii medicale la o clinică privată în pachetul de beneficii și așa am putut să le fac mai rapid. Astfel am fost programată pentru prima vizită la data de 2 septembrie, când bebelușul avea deja 11 săptămâni și 6 zile. Am fost singură la acest consult și când i-am auzit inimioara pentru prima dată mi se părea ireal cum o inimioară atât de mică creștea în mine și cu câtă forță încerca să își facă loc în lumea asta. Menționez că asta se întâmpla în 2021, când încă eram sub impactul pandemiei de Covid 19, iar riscul dezvoltării de complicații era mai crescut.
Tot trimestrul 1 de sarcină a fost vis pentru mine, analizele erau foarte bune, iar sarcina evolua normal, nu am avut stări de greață, amețeală sau vomă, mă simțeam foarte bine, eram foarte activă, plină de energie, bebe era bine, pur și simplu mă simțeam foarte norocoasă și fericită. A fost cea mai bună perioadă din viața mea, deja îmi imaginam cum va arăta copilașul, căutam idei de nume de fetițe fără să știm că va fi fetiță (am aflat sexul copilului abia în trimestrul 2). Știați că se spune că Dumnezeu le arată mamelor prin vis atunci când sunt însărcinate cum vor arăta bebelușii lor? Cred cu tărie că este adevărat. Fetița mea este exact așa cum am visat-o eu și cum mi-am imaginat-o toată viața.
Orice temeri de început ar fi fost, consider că am avut un prim trimestru de sarcină minunat, mă simțeam foarte norocoasă și speram să fie așa pe tot parcursul sarcinii. Nimic nu prevestea în acest punct complicațiile ce urmau să apară.
NEXT: În articolele următoare voi povesti cum am ajuns la diabetul de sarcină și ce alte complicații au mai apărut. De asemenea, vă rog să îmi transmiteți dacă vă regăsiți în această poveste în primul vostru trimestru de sarcină sau dacă pur și simplu v-a plăcut. Stați aproape!
